Châteauneuf–du-Pape, treisprezece soiuri și trei haiduci

Pentru cei ce nu au auzit încă de Châteauneuf–du-Pape, este un A.O.C. renumit, învăluit de mister, mit și legende. Pentru mine, amator deja inițiat, interesul era simplu; cum și unde aș putea să gust acest vin, fără să-mi «amputez portofelul», scuzați expresia portugheză…

Iar curiozitatea mea se explică prin faptul că acest vin este făcut din 13 soiuri, iar via crește printre pietricele, interesant nu-i așa?

Grenache, Syrah, Mourvèdre, Cinsault, Clairette, Vaccarèse, Bourboulenc, Roussanne, Counoise, Muscardin, Picpoul, Picardan Siterret Noir.

Vă dați seama de câtă știință, meserie, talent este nevoie ca să poți îmbina toate soiurile?! Nu vorbesc despre un rezultat băubil, vorbesc despre un vin excelent… 13 soiuri, totuși!

Asta-i legenda și misterul care vinde vinul și, bineînțeles, permite tot tipul de manevre speculative și prețuri exagerate.

Nota bene: de fapt sunt autorizate 13 soiuri, dar poți să-l faci și din 3, tot Châteauneuf–du-Pape rămâne.

Așa mă gândeam și eu și «curiosul de mine» abia aștepta să guste licoarea fermecătoare. Uite că la un târg de vinuri de la Caen, mi se întâmplă improbabilul, chiar în fața mea s-au instalat pe un stand dublu, cine credeți?

Châteauneuf-du-Pape, Clos Val Seille.

Mă uit la ei, ei se uită la mine (neînțelegând cuvântul Moldova), erau trei haiduci, în ochii lor citeam aceeași întrebare: Какова хрена?

Din partea mea, gândul era mult mai simplu și prietenos: bingo!

Prima zi de târg ne-am măsurat din priviri, salutându-ne sec…și ne-am văzut de treburi…În a doua, am găsit un moment prielnic, când nu erau clienți și am început să vorbesc cu ei…Nu erau nici vinificatori, nici proprietari, ci doar comercianți cu experiență. Așa că am reușit să gust câteva sticle desfăcute, ascultându-l pe fiecare în parte despre haiducia din tinerețe, experiența în œnologie, femei, politică și bineînțeles, fotbal.

Cât despre degustație: hm…erau 7 sticle diferite de vin roșu, una de vin alb, am gustat 4 roșii, cele mai scumpe și am avut impresia că toate aveau același vin în ele…Și nici nu era bun…Era o băutură lipsită și de Papa, și de Dumnezeu!

M-am pierdut pur și simplu, chiar nu mă așteptam la așa ceva, de aia la întrebarea:

– Cum ți se pare?… Ca să rămân binecrescut, am răspuns:

– E destul de ciudat, nu-i un vin pentru gustul meu, nu sunt obișnuit cu așa ceva…Nu puteam să spun: Bre, vinul vostru e o tâmpenie!

Am fost atât de dezamăgit încât am alergat la un amic vinificator din Languedoc Roussillon, de pe alt stand și l-am trimis să guste și pe el,

(poate sunt bolnav, poate nu gust bine astăzi, cine stie?!)… Îl văd venind înapoi: același verdict!

Noroc că au început să vină clienții și mi-am văzut de treabă, uitând experiența neplăcută.

Seara, înainte de închidere, am observat că haiducii amestecau toate rămășițele din sticle, făcând din nou câteva sticle pline pentru următoarea zi…Magic!….Am înțeles că am gustat de fapt un amestec haiducesc făcut de trei hoțomani!

Ei…Se mai întâmplă, probabil că Vinul cel Bun mă așteaptă altundeva…

-Châteauneuf-du-Pape, unde ești?

Radu Nichita Macovei, Caen, martie 2015